La 14 ianuarie curent, s-a stins din viaţă legendarul actor de teatru şi film Dumitru FUSU, Artist al Poporului, Cavaler al Ordinului Republicii.

Dumitru Fusu s-a nǎscut la 25 Martie 1938 în satul Parcova, raionul Edineţ. A absolvit  Şcoala superioară de teatru „Boris Şciukin” din or. Moscova . În perioada anilor 1960-1970 a activat în calitate de actor la Teatrul "Luceafǎrul" din Chișinău, producîndu-se în spectacolele de referinţă ale acestuia, cum ar fi „Nota zero la purtare” de Virgil Stoenescu, „Vicleniile lui Scapin” de J.B. Molière. De asemenea a jucat roluri de referinţă şi pe scena Teatrului Academic „A.S. Puşkin”, actualul Teatru Naţional „Mihai Eminescu”, în spectacolele „Calcă în străchini şi deştepţii” de N. Ostrovski, „Casa Mare” de Ion Druţă, „Despot Vodă” de Vasile Alecsandri.

Fondează Teatrul unui Actor şi organizează la Chişinău Festivalul Internațional de Teatru "One Man Show". Un actor de vocaţie şi un mare animator al genului de teatru mic al spectacolului interactiv fiind aproape cu suflarea şi gîndul de spectator. Cu spectacolele Teatrului unui Actor a adus numeroase premii internaţionale din Geneva, Paris, Stocholm, Moscova.

Este regizor la studioul "Moldova - film" în perioada 1979 - 1984. În cinematografie a debutat ca actor în anul 1961 în filmul "Omul merge după soare" (regizor Mihail Kalik). S-a produs în peliculele cinematografice: „Călătorie în april”, vânzător, 1962; „Slagbaum”, s/m, Bătrânul, 1964; „Când pleacă cocorii”, Ion, 1964; „Gustul pâinii”, fiu de culac, 1966; „Nuntǎ la palat”, Bahrum, 1969; „Zece ierni pe-o vară”, Preotul, 1969; „Dimitrie Cantemir”, Reis - efendi, 1973; „Durata zilei”, Arghir, 1974; „Ce-i trebuie omului”, 1975; „Luceafărul”, episod, 1986; „Vârtejul, Strǎinul”, studioul "Tragic - film", 1988.

A interpretat roluri de înaltă respiraţie artistică, îmbinînd în mod reuşit arta scenică şi jocul inspirat în faţa camerei de luat vederi. A fost membru al Uniunii Cineaştilor şi al Uniunii Teatrale din Moldova.

Şi-a dedicat viaţa scenei, cuvîntului rostit şi a trăit cu maximă intensitate orice clipă în perimetrul cultural autohton, promovînd cu multă expresivitate valorile literare ale acestuia, devenind adorat şi admirat de marele public. Avea o energie debordantă, un optimism molipsitor, fiind un adept fără echivoc a actului de creaţie de orice gen artistic. A fost extrem de apreciat şi a înscris pagini memorabile în istoria culturii naţionale.

Dumitru Fusu, împreună cu alţi colegi ai săi, a făcut o epocă în teatrul nostru, creînd legenda Teatrului “Luceafărul” şi istoria culturii naţionale.

Fie-i ţărîna uşoară şi Dumnezeu să-l odihnească în pace.